singur in doi ( part 3)

Adesea ma lovesc de zidul neputintei mele…incapabila sa simt , sa scriu si sa mai traiesc asa cum o faceam altadata, si toate aceste frustrari ce ma chinuie isi au izvorul in tine, in indiferenta ta… Timpul l-am impartit in trei ,trecut, prezent si viitor, asa cum poate-I si firesc, si totusi iubitule trecutul nostru-I si  prezent si viitor, suntem doar noi pretutindeni, noi si singuratatea asta blestemata ce nu ne mai da pace. Oare mai avem puterea sa ne mai ridicam ca pe vremuri din sacunele noastre prafuite, sa ne atingem cu varfurile degetelor si sa simtim adierea pasiunii ce candva nu ne lasa sa dormim o noapte intreaga, oare mai putem spune cu sinceritate si tarie un simplu te iubesc  …sau vom ramane in asteptarea asta apasatoare o vesnicie?

Singuratatea noastra nu are margini, paseste peste noi si lasa urme , iar noi iubitule, vom mai fi oare capabili vreodata sa umplem toate aceste goluri lasate de pasii ei? Timpul trece pe langa noi indepartandu-ne incet, incet…ne ocupam mintea obosita cu mici nimicuri , a caror importanta cu constienti fiind o exageram…doar pentru a fugi, de noi, de amintirea noastra…

Sunt nopti in care nu pot respira, aerul devine mult prea greu, plamanii par a ma lasa mult prea devreme, si toatea astea sunt de dorul tau. Ma tem ca intr-o zi voi inceta a te mai iubi, nu iti voi mai simti lipsa cand noaptea se lasa iar tu nu esti captiv in bratele mele, in acea zi iubitule vei deveni doar o fantoma in trecutul meu… Acum  intelegi de ce nu vreau sa uit de tine nici macar o secunda, si ma zbat in propria-mi suferinta doar pentru a ma tine legata de amintirea ta…de cum  eram atunci…

Ah iubitule, cat am gresit amandoi cand am crezut ca fericirea se poate cladi fara efort si ne-am lasat intr-o bolnava delasare si uitare, cand am uitat de noi siguri ca vom fi multumiti asa…singuri…in doi….

singur in doi (part 2)

Astazi te iert…te iert pentru nepasarea de care ai dat dovada de fiecare data cand ti-am cerut ajutorul, te iert pentru suferinta ce mi-a cauzat-o fiecare plecare de-a ta, fiecare gresala, fiecare suras. Ah, da, iubitul meu, surasul tau doare, sau cel putin durea candva si asta dragul meu te facea fericit. Astazi te iert…te iert ca  mi-ai furat sufletul si l-ai aruncat in mare fara sa iti pese de-mi va fi bine sau rau fara el…fara tine…fara noi… Astazi te iert dragul meu, dar maine de iti voi cere iertarea inapoi sa nu te mire…sunt om, nu zeu capabil de-a ierta si nu a cere nimic in schimb. De maine te voi uri, si iti voi spune poate cuvinte pline de venin menite sa te doara, toata iubirea mea va fi o ura nesfarsita capabila sa umple golul lasat de dragostea ta. Sa nu te mire inutilitatea reprosurilor  mele si rautatea cuvintelor , sa nu te mire incoerenta gandurilor mele…toate vin de la un om deposedat de suflet si ratiune, o simpla epava naufragiata pe malul unei insule pustii.

Si ce?! imi vei intoarece iarasi spatele, repetand la nesfarsit aceleasi lucruri inutile ce altadata ma faceau sa tremur convulsiv? Astazi nu mai am puterea sa le ascult, sa le cred, astazi pot doar sa te iert pentru tot ceea ce n-ai facut,  nu faci, si  nu vei face, pentru momentul cand nu vei mai fi tu…

Te iert iubitul meu pentru lumina din ochii tai ce altadata imi topea sufletul de gheata, te iert pentru universul ce l-ai creat in jurul nostru fara a ma preveni ca el se poate prabusi oricand …dar nu te voi ierta pentru singuratatea mea si a ta…pentru ca fiecare dintre noi…e  singur in doi.

singur in doi

Mi-e dor de mine… de noi… de tine… si iarasi de noi… timpul ne-a invatat  ce inseamna sa fi singur in doi… Iti mai amintesti tu oare nesiguranta primului sarut cand toata mandria nostra se transformase intr-un tremur de neoprit, cand tu te intrebai ce gandesc eu iar eu ce gandesti tu? Si parca toata lumea era a noastra pentru cateva clipe , eram de neoprit, doua tornade pe o mare linistita sub cerul plin de stele. Am tras adanc aer in piept si ti-am atins buzele fierbinti, iar mai apoi ti-am mangaiat sfios fata fina. Iti urmaream conturul cu mainile reci de-atatea emotii, fara ca tu sa stii ca inceput atunci nu se va sfarsi niciodata…pentru mine. Zgomotele din jurul nostru devenisera un simplu zumzet pe care il ignoram pierduti in povestea noastra ireala, deveniseram un singur suflet si totusi eram captivi in doua trupuri. Inca de atunci stiam ca te voi iubi o vesnicie si totusi eram nesigura… nu stiam cat de mult ma vei iubi tu.  Iti mai amintesti primul telefon si balbaitul ce imi trada emotiile atunci cand iti ascultam vocea? Eu imi amintesc …imi amintesc pana si siguranta cu care imi vorbeai, parca stiai de fiecare data ce simteam si ce trebuia sa imi spui…sau poate doar eram prea simpla, prea previzibila pentru tine…un simplu copil. M-am lasat purtata de valul iubirii fara sa stiu ca el se va sparge de tarm, fara sa stiu ca ne vom pierde unul pe altul si nu ne vom mai regasi poate niciodata…ah si cat de greu imi este sa gandesc asa…nu pot sa cred ca ne va lua totusi o eternitate sa realizam ceea ce stim deja, sa ne regasim si sa salvam  ceea ce a mai ramas din sufletul ce s-a format atunci. Iubitule, cand am avut timp sa ne indepartam atat, cand am uitat de noi, ce lucruri atat de importante din lumea aceasta superficiala ne-au atras atat de tare atentia? Dar nu e prea tarziu, stii asta? Eu am obosit in lupta asta pentru tine… tu insa esti odihnit.. Ah iubitule mi-e dor de tine…mi-e dor de noi…si fiecare dintre noi …e singur in doi….

CAND?!

 Daca s-ar cladi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare. J. Renard

 

            Ma simt superficiala, in tot ceea ce fac, in tot ceea ce simt, in felul in care gandesc. Adeseori gandurile mele intra in contradictie, nici eu nu mai stiu ce vreau, ce-I bine si ce-I rau. Noaptea a incetat demult a imi veghea somnul, fiind doar un moment prielnic pentru a imi tine mintea ocupata cu tot  felul de nimicuri. Ma intreb unde am pierdut fericirea , cand am avut timpul necesar sa ma las invaluita de atatea tristeti si frustrari, cand am pierdut firul realitatii si am incetat sa mai rad cu sufletul.

            Imi amintesc copilaria, fericirea pe care o simteam in gustarea fiecarei bombone de ciocolata indiferent de cat de mica si amara era ea, somnul nelipsit la caderea intunericului, felul in care apreciam fiecare raza de soare, acum….ciocolata amaruie imi displace, noptile imi sunt lungi si reci iar soarele imi irita ochii obositi.

            Imi amintesc adolescenta, si fericirea primului sarut, emotia ce  imi cutremura corpul atunci cand ochii cei iubiti si dulci imi apareau in cale, durearea de stomac inchipuita ce ma oprea din drumul spre liceu , aroma zilelor de toamna ce prevesteau inceperea scolii, astazi sarutul mi-e obisnuinta, ochii de altatadata nu mai au niciun secret, iar durerea s-a mutat infigandu-si radacinile  adanc in inima mea.

            Imi amintesc fericirea ce mi-o cauza auzirea cuvintelor te iubesc, acum rostirea lor mi se pare simpla, lipsita de emotie, o simpla confirmare a sentimentelor pe care le cunosc deja de atata timp.

            Si totusi, in drumul meu  m-am ratacit undeva, si ma intreb cand am uitat sa ma bucur de lucrurile marunte ce altadata ma faceau atat de fericita si sa apreciez tot ceea ce ma inconjoara, cand am uitat sa fiu om si am inchis in inima mea un amalgam de sentimente….

spargatorii depozitului de arme au fost ARESTATI

  “Poliţia nigeriană a reţinut o capră cu acuzaţia de tentativă de jaf armat. Un grup de oameni au prins aimalul şi l-au predat la poliţie, spunând că acesta este de fapt un hoţ care a încercat să fure un autoturism Mazda. Acesta s-ar fi deghizat apoi în capră, folosind magia neagră, pentru a scăpa de poliţie. “Oamenii au declarat că au văzut doi hoţi încercând să fure o maşină. I-au urmărit, dar unul dintre ei a reuşit să scape şi celălalt s-a transformat în capră”, a declarat pentru Reuters purtătorul de cuvânt al poliţiei, Tunde Mohammed. “Nu putem confirma această variantă, dar capra se află în custodia poliţiei. Nu putem baza pe informaţii cu caracter mistic. Declaraţiile nu pot fi demonstrate din punct de vedere ştiinţific”, a adăugat el. Credinţa în vrăjitorie şi magie neagră este foarte răspânită în Nigeria, cel mai populat stat din Africa. Antena3.ro “

 Articolul pe care l-am gasit mi s-a parut genial la fel ca si declaratia purtatorului de cuvant al politiei din Nigeria “ Nu putem confirma aceasta varianta, dar capra se afla in custodia politiei”. Este incredibil ca in anul 2009 cineva poate aresta o capra pentru jaf armat. Iar acum trecand la oile noastre ( deoarece caprele au fost arestate ) intampinam si noi o mare problema…jaful de la depozitul de arme al armatei. Politia se chinuie de cateva zile sa ii gaseasca pe faptuitorii care potrivit unor martori oculari s-au transformat in catei. Acestia au fost vazuti fugind cu armele in coada ( covrigii ii mancasera) , la auzirea vestii diva otv-ista Magda Ciumac si-a schimbat declaratia data Politiei Ilfov, declaratie in care isi acuza fostul sot de rapire si privare de libertate spunand ca si ea la radul ei a cazut victima acestor doua fiare. Acum 10 minute Politia Romana a retinut cele doua cateluse pentru 24 de ore urmand sa li se dea un mandat de arestare pe 29 de zile. Aveti in premiera primele imagini cu infractoarele .

Mail-uri intre fostii PLD-isti

La numirea domnului Stolojan in functie am primit un mail de la fostii mei colegi  din PLD, un indemn satiric  pe care vreau sa il fac public dar fara a divulga numele expeditorului,  la care am raspuns fara a sta pe ganduri printr-un pamflet.

Iata mail-ul primit:

Dragi colegi ai organizatiei PLD Sector 3,

Inca dinainte de lansarea Platformei liberale de la
 Pitesti, ne-am lasat cu
 totii rosturile pentru a-l urma pe dl Stolojan in drumul
 sau catre un
 liberalism de dreapta adevarat si curat. Ne-am inscris cu
 totii in PLD
 fondind una dintre cele mai puternice organizatii ale sale.
 Am desfasurat cu
 totii o activitate vie, entuziasta si de foarte buna
 calitate, care a
 implicat numeroase eforturi, dar, in consecinta, cu
 rezultate uimitoare
 pentru cei care nu ne-au cunoscut entuziasmul, munca si
 inteligenta. L-am
 urmat pe dl Stolojan in fuziunea cu PD si am indurat cu
 totii lipsa de
 colegialitate a PD-istilor, care ne-au impiedicat sa avem
 reprezentanti pe
 criterii de merit, ne-au impiedicat sa ne desemnam
 candidati in alegerile
 locale pe aceleasi criterii si au cautat sa ne faca pe noi,
 adevaratii
 liberali romani, sa parasim noul partid. Am indurat toate
 acestea si am depus
 in continuare o activitate ireprosabila in campaniile
 pentru locale si
 parlamentare. Astazi, a sosit momentul ca tot ceea ce am
 facut sa fie
 rasplatit. Va propun sa scriem domnului Stolojan, in cursul
 urmatoarelor 10
 zile, o scrisoare in numele organizatiei sectorului 3 a
 PLD, semnata de toti,
 in care sa ne cerem rasplata pe care o meritam din plin.
 Altfel, preocupati
 de grijile tarii, nu-si va mai aminti nimeni de noi.
 
     Cu stima,
     Liviu ……….

Raspunsul meu:

Stimati colegi,

Ideea unei scrisori mie una mi se pare extrem de amuzanta si am motive intemeiate sa afirm acest lucru. Daca facem un efort de memorie ne amintim cum mergeam noi cu ‘colindul’ la dansul in speranta sa luam inapoi ce era al nostru, cum ne strangeam in jurul domnului ‘Stolo’ si ne spuneam necazurile iar dumnealui, justitiarul,  ne asculta pe toti ca un bun parinte si ne chema sa ne rezolve problemele intr-o zi in care sigur nu era in Romania. Noi ca niste miei credinciosi il asteptam in ziua stabilita cate 4,5,6 ore facandu-ne tot felul de planuri si de discursuri ca mai tarziu sa apara un ‘fluturas’ nervos cu sabia in mana, usor balbait la vederea noastra, care incerca sa ne explice cat de putin contam noi pentru ei. Si toate astea se intamplau dupa o campanie in care multi dintre noi am muncit zi lumina, aveam degetele taiate , mainile inghetate, investisem bani si sentimente pentru a le fi lor mai bine. Imi amintesc si acum fata mult prea
palida a domnului primvice PDL-list, care nu de putine ori ne datea impresia ca ne amenita ca ‘da coltul’ daca mai zicem ceva, tremuratul sau convulsiv care parea ca este rezultatul a 100 de boli incurabile, scaunul de spatarul caruia se sprijinea pentru a isi putea tine echilibrul pierdut cu vreo doua secole in urma pentru ca dupa modul in care se prezenta parea ca are cel putin 300 de ani. Si daca dupa toate astea, dupa boli si doua vanzari PNL si PLD, inca mai vreti sa ii trimitem o scrisoare permiteti-mi sa fac un efort de imaginatie si sa ma gandesc cum va citi dumenalui scrisoarea noastra…dragi colegi…ii va lua cel putin o saptamana sa ridice plicul de pe birou fara sa lesine, o luna sa il deschida fara sa faca efort peste limita pe care i-a permis-o medicul, si probabil 4 ani sa citeasca …si asta nu din cauza ca nu ar vedea …ci pentru ca atunci se termina mandatul si  va mai avea nevoie de noi.
Ei bine,  parerea mea este ca mai bine ii trimitem o scrisoare lui Mos Craciun, oricum cei doi au aceeasi varsta, dar macar acesta poate ne aduce ceva , ca deh…am fost ‘copii cuminti’.

P.S. Acesta este un pamflet, orice asemanare a personajelor cu realtitatea este pur (ne)intamplatoare.

                                    Cu stima,
                                       Corina Cozmescu

 

 

Ei iata ca Dumnezeu este sus si nu a trebuit sa mai asteptam inca 4 ani pentru a il vedea daramat pe tradator deoarece VANZATORUL S-A VANDUT SINGUR PE O ILUZIE!!!!

 

atat de departe

Atat de departe si totusi atat de aproape…doi poli opusi la capete diferite ale lumii, posesori ai unor temperamente total diferite si neobisnuite fiecare in pate. Si totusi, polii opusi se atrag, lumea se micsoreaza la o singura fiinta, un tot, o entitate. Surprinzator de complex si bizar de banal poate fi in acelasi timp Universul, pentru ca in cele din urma creatzia inseamna iubire si tot ea este ceea ce sta la baza lui, prima caramida din imperioasa constructie piramidei. Aerul, elementul abosolut necesar vietii devine inrespirabil atunci cand fortele magnetice  sunt rupte. Intotdeauna Sudul va cauta Nordul iar cel din  urama il va cauta pe cel dintai, pentru ca desi sunt la capete diferite ale lumii, cea mai puternica forta …forta atractiei ii va determina sa se roteasca pana se vor regasi. Viata ramane redusa la instinct, un simplu fapt printre alte cateva milioane, ratziunea se pierde prin neantul de iluzii, un bibelou tacut pe o etajera ce sta sa cada…

Timpul…

Timpul

Timpul le rezolva sau le incurca pe toate…tarim intr-o lume grabita in care uitam esentialul. Timpul ne desparte iar mai apoi asterne peste ochii nostii valul uitarii, el vindeca fiecare rana, distruge fiecare amintire, el ne impiedica uneori sa facem ceea ce ne dorim….iar alte ori ne plictiseste prin asteptare…Cronos, oare el e constient de puterea ceasului sau? Pentru ca totul se limiteaza la timp, totul are un inceput si un sfarsit pe axa trasata de ticaitul fin al ceasului. Oare stim sa facem secundele sa curga in favoarea noastra sau credem ca viata este o etrenitate. De fiecare data cand nu vrem sa facem ceva ne scuzam in proprii nostrii ochi spunandu-ne singuri ca nu am avut timp, ne mintim, ne creem propria agitatie si nu mai stim cand sa ne oprim din cercul vicios in care ne-am prins. Si ranile, dulcile rani, amintirile, toate sunt sterse atunci cand timpul isi lasa urmele pasilor sai peste inima si mintea noastra. El le leaga si le dezleaga pe toate, noi doar tarim fara sa intelegem ca eternitatea si infinitul sunt concepte ce nu tzin de natura umana.  Daca am stii din momentul nasterii noastre cat timp avem, ce am face, oare am reusi sa il administram astfel incat sa nu mai gasim niciodata o scuza in trecerea sa ireversibila. Da orele, zilele, lunile, anii trec, nu se mai intorc, raman in urma mormane de scrum si resentimente, intrebari si regrete…ne dam seama k iar nu le-am facut pe toate la timpul lor. Imbatranim, ne maturizam si ne dorim sa ne intoarcem in trecut cu mintea din prezent, dar Cronos nu ne iarta , secundele nu se intorc , viata nu isi mai schimba cursul, fiecare gresala la momentul ei, fiecare esec ramane vesnic, de ar trai si omul in amintirea lumii atat cat traiesc si nereusitele sale…istoria ar fi mult mai lunga si colorata. DA avem timp sa regretam, dar atunci e prea tarziu, vor veni momente in care vom avea prea mult timp, suparator de mult iar atunci vom putea sa ne gandim la ceea ce am facut si ce nu fara sa mai putem schimba nimic. Anii trec peste noi, isi lasa amprenta pe corpul nostru si in gandire, timpul nu curge niciodata in favoarea omului, de am putea face ceva pentru a il opri uneori in momente dragi si incarcate de fericire ar fi mai usor de suportat trecerea lui. Dah…el timpul…decide, intodeauna el, numai el…iar noi  ne asteptam sentinta, ce va spune el asa va fi, vom crede ca e scris in stele si iar vom gasi vinovati pentru toate gereslile noastre….da…l-am putea invinovati chiar pe Cronos pentru ele…

 

mai desteapta decat taxa auto…sau nu?!

Mai desteapta decat taxa auto sau nu?!19.02.2008 ora 17:15 minute. Ma aflam in metrou, veneam de la serviciu (zona unirii) catre casa . In metrou de obicei este un zgomot infernal, ca sa vorbesti cu persoana care se afla langa tine trebuie sa tzipi. In jurul meu se auzeau multe voci dar nu puteam distinge nici macar un cuvant. O problema tehnik apare si metroul se opreste intre statii, instantaneu se lasa o liniste teribila, nimeni nu mai vorbea, nu se mai auzea nici un sunet. Din celelalt vagon rasuna insa o voce de barbat  ‘Ce femeie te crezi mai desteapta decat taxa auto ?’ la care o doamna tranteste o replica plina de furie ‘ Deschide ba si tu o carte si dupa aia sa stai de vorba cu mine !’ Trebuie sa recunosc ca discutzia (scandalul ) m-a amuzat teribil pt k inevitabil mi-am pus intrebarea :cat de desteapta poate fi taxa auto ? Oare taxa care astazi a devenit cea mai contestata din Romania si-a dat saraca doctoratul in drept administrativ si noi nu stim…o fi oare sefa noii comisii care va modifica Constitutia Romaniei, va candida oare la Locale, Parlamentare ori Presedintie sau poate cine stie de atata desteptaciune  va deveni medic chirurg. Ce-i drept ar fi o mandrie sa te opereze tocmai taxa auto. Ma intreb daca taxa auto a devenit subiect de comparatie intre oameni, adica in loc sa zici : ce ma tu care ai terminat o amarata de facultate esti mai destept decat ala care si-a facut si doctoratul si a mai scris si vreo 4-5 tratate in domeniu ? potzi sa intrebi lejer : ce ba te crezi mai destept decat taxa auto ?……sau prostia si incultura romanilor a ajuns atat de departe incat involuntar au inceput sa foloseasca personificari ( figura de stil – pt cei care au chiulit de la orele de romana ) . Mereu m-am intrebat de ce oamenii prosti trebuie sa mai si semnalizeze acest lucru si sincer as fi vrut sa il intreb pe acel ‘domn’ acest lucru, dar m-am temut ca m-ar fi intrebat si pe mine daca sunt mai desteapta decat taxa pe valoarea adaugata ( TVA pt cei care nu cunosteau pana acum termenul ) . Ei na !!! dracia dracu iata ca de ceva timp se pare ca romanii au un nou termen de comparatie, care probabil se va transforma odata cu trecerea anilor  intr-o expresie ideomatica ( glumesc va datzi seama J)), iar strainii atunci cand vor invatza limba romana  ( adik atunci cand vor zbura porcii )  vor afla ca superlativul absolut al cuvantului destept  se poate traduce prin ‘mai  destept decat taxa auto’ .